“Peţitoarea” - un spectacol valid - MESAGERUL de Bistrita
|
Foto: Mesagerul de BN
|
Trupa a reuşit un spectacol aplaudat de bistriţeni, semn că ideea unei stagiuni teatrale permanente la Centrul Cultural Municipal “George Coşbuc” este salvatoare pentru Bistriţa, care şi-a pierdut teatrul pe mâna “peţitorului” ţărânii.
STAGIUNEA TEATRALĂ – BISTRIŢA 2011
Peţitoarea – Minunea măritişului Piesa nu are o intrigă bine definită, sau un subiect, fiind o comedie dell’arte
are la bază improvizaţia, întreaga ei putere stând în vitalitatea şi experisivitatea actorilor ce o joacă. Totuşi o intrigă care atrage atenţia este aceea a măritişului. Peţitoarea este angajată de către Pantalone să găsească soţi ficelor lui ,Beatrice şi Clarice, pentru a putea avea mai multă libertate, şi anume pentru a se da pe lângă menajera lui. Peţitoarea rezolvă problemele în aşa fel încât „să fie bine petru toată lumea”, ea regizând destinele celor două fete, cât şi a acţiunii propriu-zise.
Actorii comediei dell’artte trebuie să fie prin excelenţă cabotini. Tânăra şi talentată Trupă a Teatrului „Bacovia” şi-a îndeplinit perfect menirea. Actorii au fost când acrobaţi, dându-se de-a berbeleacu şi ţopăind pe scenă, când mimi, cântăreţi, comedieni sau trubaduri. Adevărata realizare a regizorului Mihai Serghei este acea că, prin spectacolul creat, actorii reuşesc să emane o energie şi o vitalitate contagioasă, care trece repede la spectatori.
Am remarcat forţa actoricească a femeilor din acestă reprezentaţie. Florina Găzdarul (Peţitoarea) împreună cu Alina Simionese şi Daniela Vrânceanu (Beatrice şi Clarice) interpreteză nişte femei hotărâte care luptă pentru bărbatul pe care îl vor, inversând oarecum raportul normal, acela în care bărbaţii peţesc femeile şi se luptă pentru mâna lor. În piesa asta femeile sunt adevăraţii „bărbati”.
Bogdan Buzdugan, în rolul lui Trapolla, are replicile şi scenele cele mai
amuzante. Joacă un arlechin care deşi are un rol mai puţin important în desfăşurarea piesei, are un rol major în specatacol, dându-i culoare, spontaneitate şi mai ales umor cotidian. El are replici precum „Românii au talente”, sau după ce ia bătaie îl ameninţă pe Pantalone că merge să se relaxeze.
Între publicul bistriţean şi actorii Teatrului Municipal din Bacău s-a creat o legătură, aproape intimă. Am observat cum la această piesă actorii deveneau practic mai buni datorită receptivităţii şi aprecierii spectatorilor.
Gabriel Mihăese